Surse
În București, între 13 și 15 iunie 1990, minerii au fost implicați într-un episod de violență care a zguduit Capitala și a devenit una dintre cele mai negre pagini ale tranziției românești. Analiza momentelor de atunci arată că acea mineriadă nu a fost doar o simplă rundă de proteste, ci o încercare majoră de a redefini viitorul democrației naționale, evidențiind cât de adânci erau rănile vechiului regim.
La 36 de ani distanță, aceste evenimente sunt din nou supuse unui exercițiu de memorie, în contextul reacțiilor politice care caută să clarifice responsabilitățile celor implicați și să evite repetarea unor practici de violență. Ilie Bolojan, prim-ministru interimar, a subliniat într-o postare pe Facebook că perioada 13-15 iunie 1990 reprezintă una dintre cele mai dureroase clipe ale începuturilor democrației, avertizând asupra faptului că oameni au fost bătuți, reținuți ilegal și supuși la intimidări, iar în unele cazuri au existat decese sau traume de durată.
El a insistat că democrația nu înseamnă doar alegeri, ci și respectul pentru libertatea de exprimare și drepturile fundamentale, iar actualitatea constă în menținerea memoriei și în a arăta că statul stă alături de cetățeni. De cealaltă parte, Nicușor Dan, președintele României, a depus o jerbă la memorialul victimelor mineriadei din București, iar apoi a subliniat într-o postare pe X că acea vară rămâne o rană deschisă în istoria recentă.
Mesajele transmise arată că o democrație consolidată nu poate îngropa trecutul, ci trebuie să-l confrunte pentru a proteja drepturile tuturor și a preveni repetarea violenței împotriva exprimării publice.
